Analiză: Situația post-alegeri

    Ziua alegerilor a fost una foarte liniștită, chiar dacă a existat riscul mai multor provocări, fie din partea Transnistriei, fie din partea UTAG sau a grupărilor paramilitare precum Antifa. Puținele probleme au fost la Moscova unde oamenii stăteau în rânduri interminabile pentru a vota, însă unii zic că această informație este eronată dând diferite argumente. Detaliile organizării alegerilor nu necesită o mare atenţie din două motive. Primul motiv e că incidentele n-au avut o importanță majoră pentru a crea un lanț care ar duce destabilizarea Republicii Moldova, al doilea motiv este faptul că alegerile legislative se desfăşoară doar într-un singur tur de scrutin (dacă se desfăşura în două tururi de scrutin, atunci rezultatele din primul tur ar fi putut influenţa rezultatele din turul doi – aşa cum s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din România).

    S-a terminat numărarea a peste 90% din procesele verbale și se pot face anumite aproximări și aprecieri privind rezultatele obținute. Conform Comisiei Electorale Centrale, rezultatele, la acest nivel, sunt următoarele: PSRM – 21,34%, PLDM – 19,46%, PCRM – 17,95%, PDM – 15,78%, PL – 9,36%. Pe fondul acestor rezultate parţiale, se poate analiza eficacitatea fondurilor utilizate de fiecare partid în campania electorală. Cheltuielile electorale pe partide au fost: PLDM – 36,9 milioane MDL, PDM – 35 milioane MDL, PSRM – 13,2 milioane MDL, PCRM – 3,7 milioane MDL și PL – 3 milioane MDL.

    Sunt câteva lucruri care pot fi observate foarte ușor. Primul lucru este că partidele din fosta alianţă pro-europeană „AIE” au cam același număr de voturi ca și la alegerile din 2010, ceea ce înseamnă că aceste partide au lucrat puțin, sau neeficient, la imaginea lor, chiar dacă au cheltuit mulți bani, mai ales PLDM și PDM. Al doilea lucru important este situația PCRM-ului care este în continuă scădere ca popularite. Această tendință ar putea face ca la alegerile din 2018 să aibă și mai puține voturi dacă nu vor face schimbări imediate, iar în anul 2022 să dispară de pe arena politică moldovenească. Motivul este unul singur. PCRM devine partid-om, adică PCRM-ul devine Vladimir Voronin care are 73 de ani. Dacă se analizează campania electorală a partidului e poate vedea sloganul „Doar PCRM! Doar Voronin!”. Sunt situații în care omul-partid e foarte bine ca scop politic – câştigarea de locuri în parlament. Însă, în cazul PCRM-ului aceasta înseamnă doar un singur lucru – drumul spre ieșirea de pe scena politică. Chiar dacă PCRM-ul a încercat să promoveze un discurs populist, acesta îl va ajuta puţin în continuare.. Un al treilea lucru care poate fi analizat este PSRM, care a reușit de la trei deputați în parlament să se ridice până la aproximativ 25, cheltuind mult mai puțini bani decât PLDM sau PD. Partidele PSRM și PCRM au fost votate în zonele nordice, UTAG, Taraclia, Basarabeasca, Dubăsari, aceasta explicându-se prin faptul că în aceste regiuni în mod tradițional populația este preponderent rusofilă, iar singurul raion (unitate administrativă, echivalent în România – județ) care face excepție fiind Căușeni. Această împărțire între nord-centru-sud ar prezenta de fapt și un pericol, întrucât țara este divizată geografic în preferințele sale politice.

    Tinerii au vrut să scape de PCRM în 2009 și au ieșit în stradă, dar acum în 2014 au dat de un alt „dușman”– PSRM, partid care a ocupat „nișa ideologică” a PCRM-ului. Partidul comunist fiind în cădere liberă a creat un gol ce trebuia completat și iată că acest gol a fost completat de PSRM care și-a pus pe agenda de lucru ceea ce n-a reușit să facă PCRM. Primul lucru a fost să promoveze clar și cu voce tare vectorul estic (pro-rus, pro-uniune vamală, anti-UE, etc. în acest sens), iar al doilea lucru a fost aducerea în discuţie problema conflictului transnistrean și anume ideea federalizării Republicii Moldova. Memorandumul Kozak este considerat o pată în cariera politică a lui Voronin (iar acum Voronin fiind PCRM), respectiv o pată pentru PCRM.

    Partidul comunist a fost votat mai degrabă din „reflex” de aceeași oameni nostalgici, însă acei oameni „dispar”. PSRM însă câștigă pe cei indeciși de la PCRM și o altă parte de noi alegători (un segment considerabil venit din pareta electoratului lui Renato Usatîi) care treptat vor deveni „clienți fideli”.

    PSRM, la fel ca și PL, ocupă „nișe ideologice”. Altfel este imposibil de explicat modul în care cele două partide promovează mesaje ce duc spre extreme (PSRM – pro-estici, pro-federalizare, anti-unire, anti-UE și anti-NATO, iar PL – pro-unire, pro-UE, pro-NATO) și cheltuind bani „puțini” au reușit să acumuleze suficient de multe voturi pentru a accede în parlament. Pe fondul acestei situaţii, se poate aprecia că PSRM se află la extrema opusă a PL, iar cei care nu sunt liberali pot fi uşor catalogaţi ca fiind socialişti.

    Incontestabil este faptul că PSRM este o istorie de succes din punct de vedere politic, pentru că și-a cheltui banii foarte eficient, pentru că a reușit să-și mărească numărul de deputați în parlament cu aproximativ 22 de fotolii, pentru că a ocupat strategic și la timp „nișa ideologică” a PCRM-ului, pentru că a câștigat putere legitimă prin metodă democratică.

    Ori cât de ciudat nu ar fi, Transnistria, cu cei 277.000 de cetățeni moldoveni, nu a depus prea mult efort pentru ai influența pe aceştia să voteze pentru PSRM sau PCRM.

    În acest context, apare însă întrebarea cât din succesul PSRM este al acestui partid şi cât la Federaţiei Ruse?

    Problema alianţelor

    Este evident faptul că pentru a lua majorități decizionale, partidele vor trebui să creeze alianțe în care să discute funcțiile și rolurile sale în noul guvern. Este greu de zis cum se vor comporta unele partide la formarea alianțelor, mai ales PL care a fost exclusă din AIE și PCRM care este anti-PSRM, dar și anti-AIE.

    PCRM are de ales între trei lucruri:

    • să-și trădeze alegătorii și să facă alianță (chiar dacă și tacită) cu AIE;
    • să intre în alianță cu PSRM (jocul anti-PSRM din campania electorală fiind doar declarativă); însă va fi greu de înțeles cum Voronin va accepta alianța cu omul care l-a trădat;
    • să rămână de unul singur, ceea ce îi va fi foarte greu.

    Nu ar trebui exclus şi faptul că „AIE” ar putea accepta PCRM-ul, însă ar face-o la fel de tacit cum PCRM-ul ar accepta „AIE”-ul, pentru ca nici unii și nici alții să nu-și trădeze electoratul. De asemenea, pentru un scop comun (scopul politic), acest joc ar trebui să fie ascuns de ochiul publicului. Unica problemă la acest capitol fiind împărțirea funcțiilor și votul, va fi prea evident comportamentul PCRM-ului în alegerea funcțiilor cheie sau punerea în posturi cheie a oamenilor comuniști. Aceasta va fi unica problemă dacă nu se vor discuta principiile ideologice susținute după 2009 de PCRM, și anume cele care fac referire spre orientarea ţării către Moscova. Altă problemă majoră ține de componența noului „AIE”. PL-ul fiind un partid „de extremă ideologică”, ar fi puțin probabil să accepte o alianță cu PCRM-ul, chiar dacă și tacită. Alt lucru care trebuie luat în considerare este dacă PL va reuşi să treacă peste orgolii şi să facă parte din noua alianță pro-europeană. PCRM-ul înțelegând că de unul singur nu va face nimic cu toate că are multe voturi în parlament, va încerca inevitabil să facă o alianță cu cineva, și dacă această alianță va fi cu PLDM+PDM, puțin probabil că acolo se va afla și PL. În situaţia în care Filat, Plahotniuc şi Voronin se vor înţelege atunci se pune întrebarea: „cine va avea nevoie de un partid „nesemnificativ” atunci când ai suficient de multe voturi ca să poți conduce o țară încă 4 ani? Nu ar trebui exclus faptul că s-ar putea ajunge și la o criză politică în cazul în care nu se va ajunge la un consens politic.

    Cel mai sigur lucru în această ecuaţie politică este faptul că PLDM-ul și PDM-ul vor face alianță. Întrebările rămase fără răspuns sunt: va face PCRM-ul alianță cu PSRM sau nu? Și cum se va comporta PL-ul?

    Pe fondul acestei situaţii, alianțele post alegeri ar putea arăta în felul următor:

    1. PSRM+PCRM vs PLDM+PDM+PL;
    2. PSRM+PCRM vs PLDM+PDM vs PL;
    3. PSRM vs PL vs PLDM+PDM+PCRM (acceptare tacită);
    4. PSRM vs PCRM vs PLDM+PDM vs PL;

    Aceste alegeri sunt pline de surprize pentru faptul că s-au produs lucruri așteptate, dar și mai puțin așteptate, partea ce mai interesantă urmează să fie la crearea alianțelor și alegerea noului guvern.

    N-a mai rămas atât de mult și vom vedea cum se vor mișca lucrurile și în favoare cui ele vor fi. Ce va sta la baza creării alianțelor? Principii ideologice? Interese de partid? Sau dorința pentru putere?

    T.I.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    nine + 9 =