Chișinăul pândit de un război civil, NATO Salvează-ne!

    Lipsa de acţiune a Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova depășește orice limite admise. Este clar tuturor că Rusia pregătește un război civil în Republica Moldova. Dubii poate avea doar „strategul” președinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care adoptă decizii mărețe spre binele acestei țări, la fel de rapid, ca viteza de exprimare, ce se desprinde din discursurile sale, extrem de anevoioase.

    Dincolo de orice gen de speculații sau denaturări, rușii racolează tineri din Republica Moldova și îi pregătesc pentru destabilizarea situației din țară. Un exemplu este Tabara de teroriști din Rostov pe Don. Deși, justiția moldovenească a condamnat la câte 5 ani de închisoare cu suspendare doar doi doi tineri găgăuzi pentru pregătirea unor infracţiuni împotriva statului (acordarea suportului serviciilor secrete străine în scop terorist (art.2791 din Codul Penal) și antrenarea în organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale (art. 26 şi 282 Cod Penal), în tabăra de pregătire specială din orașul rus Rostov pe Don urmau să fie instruiți 100 de tineri găgăuzi.

    Primul grup a ajuns în tabăra de la Rostov la începutul lunii ianuarie 2014. Potrivit presei de la Chișinău, organizatorii campaniei de recrutare a tinerilor pentru acțiuni militare sunt principalii colaboratori ai guvernatorului Găgăuziei, Mihail Formuzal, liderul Partidului Regiunilor. Responsabili de strângerea și antrenarea tinerilor erau, potrivit presei locale, prim-viceguvernatorul Autonomiei Găgăuze, Valeri Ianioglo, deputatul în Adunarea Populară (parlamentul local), Fiodor Gagauz şi șeful Direcției tineret și sport al Găgăuziei, Anatoli Cara.

    Profesionalismul celor care fac parte din Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova este hrănit cu falsa iluzie a neutralității. Neutralitatea stipulată în Constituție prin art. 11 care spune că „Republica Moldova își proclamă neutralitatea sa permanentă”, se bate cap în cap cu paragraful al doilea al articolului în care este specificat că „Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Însă în urma războiul de pe Nistru din 1992, în partea estică a ţării a fost dislocată armata rusească de ocupaţie care se află în Transnistria şi în prezent. Pentru viitorul european şi real al Republicii Moldova, minciuna neutralității trebuie corectată.

    Declararea în 1994, de către Republica Moldova a „neutralităţii permanente” poate fi comparată cu situaţia unui pui de căprioară prinsă în gheare de un lup, în tundra din Siberia, după o cursă de alergare extrem de epuizantă, şi care, înainte de a fi sfâșiată, se gândeşte că nu are cu nimeni nimic, că este „neutru”.

    Numai renunţarea la principiul neutralităţii şi intensificarea eforturilor privind o mai strânsă interacţiune cu NATO poate contribui la asigurarea securităţii Republicii Moldova, (aici aş aminti de intenţia de a inaugura o reprezentanţă a NATO la Chişinău, și de decizia SUA de a ne acorda statut de aliat non-NATO etc.), la rezolvarea conflictului din regiunea nistreană prin determinarea Federaţiei Ruse să retrocedeze zona nistreană de ocupaţie, cu asigurarea drepturilor etnicilor ruşi sau rusofoni de acolo.

    Ideea unei relaţii mai strânse între Republica Moldova şi NATO trebuie realizată acum. Ea, poate fi utilă inclusiv ca un argument în procesul de negocieri cu Rusia: dacă Moscova nu recunoaşte „neutralitatea permanentă” a Republicii Moldova şi nu îşi retrage trupele şi armamentul din estul ţării, Chişinăul este îndreptăţită să apeleze la alte state şi organizaţii militare în vederea stabilirii unui echilibru de forţe în regiunea Europei de Sud-Est, ceea ce poate contribui la asigurarea securităţii Republicii Moldova.

    „Reprezentanții de seamă” ai Consiliului Suprem de Securitate, chiar și întreaga coaliție de guvernare trebuie să înțeleagă că, în actuala situație din regiune, statul moldovean este asemenea „prafului de pușcă” – o mică scâteie şi se declanşează o mare explozie. Coaliția de guvernare trebuie să se despartă măcar pentru o perioadă de strategia de campanie electorală și să realizeze, chiar să recunoască odată și odată, faptul că statutul constituţional privind „neutralitatea permanentă“ din prezent, este o mare ficţiune, şi că este timpul să se facă tot ce este posibil, pentru asigurarea reală a securităţii acestei ţări. Obţinerea statutului de membru în această organizaţie, este singurul mijloc care poate rezolva problema securităţii ţării, respectiv poate contribui la consolidarea securităţii în Europa de Sud-Est.

    Conform rezultatelor sondajelor de opinie recente, 25% dintre moldoveni susțin aderarea Republicii Moldova la NATO. Celebrul „Salvează-ne NATO!”, mă tem cu precădere, că va fi rostit de instituțiile de asigurare a păcii din țara, după ce ne vom zbate cu greu să potolim găgăuzii sau pro-rușii pregătiți în tabere speciale de la Moscova.

    H.S.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    nine + thirteen =