Republica Moldova are puls economic scăzut. Cetățenii trebuie să aleagă.

Republica Moldova nu s-a mișcat foarte bine în ultimii 20 de ani pentru că nu a avut un țel bine fixat spre care să tindă. Cei care au condus acest stat nou pe hartă după prăbușirea URSS, au căutat să țină societatea într-o continuă defensivă ca să se poată îmbogăți mai bine. Au distrus mișcarea de independență și re-unificare cu România prin Constituția din 1994 și toate articolele ei fantomă, au intrat într-un joc periculos cu un Tiraspol străin identității românești, au acordat autonomie unui județ denumit UTA Găgăuzia, și au aderat la toate comunitățile politice și economice inițiate de Federația Rusă. „Am fost pragmatici”, este răspunsul în cor al politrucilor cu epoleți care s-au tot perindat prin alegeri și instituții de stat.

A trebuit să treacă cel puțin 24 de ani din momentul votării primei Constituții ca să-și de-a seama și moldovenii cât au greșit ezitând să se desprindă definitiv, măcar pentru o perioadă nedeterminată, de planurile și colaborarea strânsă cu Federația Rusă, moștenitoare de drept a defunctei Uniunii Comuniste. Din păcate nici acum liderii de la Chișinău nu construiesc, ci doar se apără, chiar în prag de semnare a unui acord cu Uniunea Europeană, pe care îl semnează mai mult la îndemnul tinerei generații.

Nimic însă nu s-a rezolvat din problemele existente. Transnistria își consolidează și mai mult statutul de enclavă rusă, urmând să se transforme într-un sigur și îngețat Kaliningrad. Găgăuzia provoacă și discreditează cum poate mai bine fără să fie tras cinva la răspundere. Rețeaua de gaze de pe teritoriul Republicii Moldova tot în mâinile rușilor sunt, iar piața de mărfuri tot închisă și incertă rămâne.

O analiză realizată de expertul economic al Fundației Universitare a Mării Negre, Petrișor Peiu, demonstrează în cifre după metodologia „proba adevărului în macroeconomie”, că Republica Moldova, a cam stat pe loc din punct de vedere economic în această perioadă de apărare. În analiză, România şi-a crescut produsul intern brut pe cap de locuitor în ultimii 25 de ani cu peste 115%, pe când R. Moldova a crescut acest indicator cu puţin peste 15%, adică o evoluţie complet divergentă.

Acum ne întrebăm, ce mai ezită politicenii moldoveni când vine vorba de ieșirea din Comunitatea Statelor Independente? De ce plătește Chișinăul contribuție pentru o comunitate moartă și expirată? Sau încă nu s-au hotărât bine cu direcția europeană și mai lasă o ușa întredeschisă spre Est?

La aceste întrebări urmează să răspundă chiar cititorii noștri care au locuit și încă mai locuiesc în Republica Moldova. Cei care simt pe propria piele cum e să ții în spate nu doar politrucii autohtoni, ci și pe cei încuiați la minte de la Moscova și Minsk, care, nu știu decât să facă bișniță cu gaz. Numai oamenii din R. Moldova pot hotărâ din nou ce drum aleg. Din 1990 încoace, populația mai puțin educată și credulă, cum a fost caracterizată, a păstrat curajul de a spune „pas” acestor nunți fără de muzică ce au tot venit de la Moscova.

C.R.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

sixteen − fifteen =