Corupția ascunsă în sutienul absolventelor

    Bacul din acest an (2014) – scoate în evidenţă o tradiţie veche: copierea, iar această situație developează criza majoră în care se află sistemul de educație din Republica Moldova. Se discută intens despre controalele riguroase efectuate de angajaţii Centrului Națoanal Anticorupţie (CNA) cu detectoarele de metale şi despre telefoanele mobile utilizate de elevi pentru copiere, şi depistate de oaspeţii nepoftiţi. Cred că acţiunile celor de la CNA nu pot fi blamate: nici un elev care nu avea de gând să copie sau care nu a copiat nu a fost „stresat” de „descinderea” oamenilor legii.

    Totuşi, chestiunea care ar trebui să intereseze mai mult pe cei de la Ministerul Educaţiei şi de la Guvern este: de ce elevii au nevoie să copie? Într-o ediție de anul curent a programului „Mesager”, de la postul public de televiziune, o elevă trăgea un semnal de alarmă, spunând: „Sunt lecţii care nu ne folosesc în viaţă. Vrem mai multă practică şi mai puţină teorie”. Şcoala/liceul ar trebui să pună temelia pe care universităţile să construiască mai departe personalităţi capabile să se adapteze condiţiilor unei societăţi cu economie de piaţă. Nu zic că elevii trebuie formaţi ca nişte animale răpitoare, fără vreun reper moral, gata să sfâşie pe toţi cei din jur pentru a-şi asigura venituri. Educația moralității elevului este de o importanță deosebită. Dar elevii trebuie educați în așa fel ca să devină persoane cu o mentalitate care să-i determine să creeze afaceri, ong-uri, locuri de muncă, dar nu să devină robi ai sistemului de stat, care să cerşească locuri de muncă de la stat – aşa cum se întâmpla pe timpul regimului sovietic de ocupaţie. Cu părere de rău astăzi, după 23 de ani de independenţă, sistemul nu s-a schimbat: de pe băncile liceelor şi ale facultăţilor ies tineri singurul vis al cărora este să plece în Rusia, Canada sau în UE, unde să poată găsi un loc de muncă, inclusiv la negru – ca muncitori necalificaţi la construcţii sau ca îngrijitoare de bătrâni.

    Sunt persoane care şi în prezent sunt schilodite de sistemul de învăţământ. Sunt curios să aflu dacă Filat sau conducerea Ministerului Educaţiei, PLDM-ul au remuşcări pentru răspunderea ce o poartă pentru aceste generaţii/promoţii schilodite. Timpul petrecut la şcoală/liceu este unul pierdut: se pare că s-a încetăţenit percepţia conform căreia tinerii sunt obligaţi să se ocupe de teme fără folos – învăţare pentru şcoală – pentru că asta este, pentru că prin asta au trecut şi părinţii şi bunicii lor (în perioada sovietică). În loc ca la examenele de bacalaureat elevii să expună proiectele lor pentru viaţă şi să demonstreze că sunt maturi, că îşi văd rostul în această ”ţară” (fie şi cu condiţia trecerii, ulterior, printr-o universitate), ei se întrec în abilităţi de păcălire a camerelor de supraveghere (nu şi a profesorilor, care, au arătat cei de la CNA, facilitează copierea… contra cost).

    Practic, în prezent sistemul de educație nu este orientat spre formarea unei gândiri critice la elevi, ci spre formarea memoriei – iar examenele de bacalaureat sunt testul memoriei. Elevii nu înțeleg pentru ce trebuie să memoreze o sumedenie de lucruri dacă le pot afla instantaneu cu telefonul mobil din Internet… Oare responsabilii de la Ministerul Educației nu ar putea formula subiectele pentru examene în așa fel încât elevii să nu găsească în Internet răspunsuri (să fie subiecte care să solicite gândirea critică, nu memoria), respectiv să li se permită să intre la examen cu telefonul mobil și să-l folosească?
    Se impune reformarea radicală a sistemului de educaţie: actualul sistem sovietic trebuie schimbat din temelie. Accentul trebuie pus pe studierea aprofundată a limbii engleze şi a calculatorului. Elevilor trebuie să li se predea cursuri despre elaborarea unor proiecte internaţionale (crearea de ong-uri), a afacerilor (cum se crează o întreprindere mică sau mijlocie), despre cum pot fi câştigaţi bani cinstiţi aici la ei acasă. Pentru aceasta este nevoie ca în fruntea Ministerului să ajungă persoane care au această conştientizare, viziune şi capacităţi de implementare a schimbărilor. Actualii responsabili de la Guvern şi Ministerul Educaţiei par depăşiţi de situaţie. Iar cum pedagogi de seamă ai ţării nu se grăbesc să se înregimenteze politic în vreunul dintre partidele de la putere sau din opoziţie (și cum șefii partidelor de la putere țin să-și instaleze în funcțiile ministeriale numai propriii membri de partid), perspectivele îmbunătăţirii sistemului de educaţie par mai degrabă sumbre…

    La final o întrebare retorică: De când CNA este preocupat de copiat? Asta e treaba comisiei! Cine le-a dat drepturi să verifice copiii cu detectorul metalic prin toate locurile? Asta nu e lupta cu corupţia. S-a găsit marea corupţie în sutien la fetele din liceu!”.

    P.I.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    7 − 3 =