Acordul de asociere vs Uniunea Vamala: competitivitate

În curînd, R. Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE, însă, dezbaterea privind aderarea la Uniunea Vamală (UV) rusă sunt mai aprige ca niciodată.

Într-un clasament mondial privind competitivitatea economică, R. Moldova ocupă locul 87, cea mai joasă poziţie comparativ cu alte ţări din Parteneriatului Estic. Atât ţările UE, cât şi membrii UV, au poziţii mai bune. Orice acord comercial cu o ţară mai competitivă are şi riscuri şi oportunităţi. Riscurile implică posibilitatea inundării pieţii naţionale cu produse mai competitive, decăderea ramurilor industriale neprofitabile, care, însă, au importanţă socială majoră, creşterea ratei şomajului şi a fluxului de emigranţi. Oportunităţile apărute în urma semnării unui acord comercial cu o ţară mai competitivă sunt: creşterea competitivităţii proprii, restructurarea şi specializarea economiei, noi tehnologii etc.

Comparând acordul UE cu cel al UV, se poate observa că aproape toate statele membre UE sunt clasate pe poziţii net superioare faţă de membrii UV la capitolul competitivităţii. Astfel, pe termen scurt, aderarea la UV pare a fi o idee destul de logică. Nu este necesar de a începe un val de reforme, nu este necesar de aplica standarde UE pentru mărfuri şi servicii. Standardele pentru mărfurile din UV sunt asemănătoare cu cele din R. Moldova, datorită standardelor moştenite din perioada sovietică, deci, exportatorii nu vor fi nevoiți să întreprindă investiţii masive în modernizare. Este tactica paşilor mărunţi, când modernizarea se va face treptat, fără riscuri, lent dar sigur. În plus, într-o eventuală transformare a UV în Uniunea Eurasiatică, cu instituţii supranaţionale de reglementare, R. Moldova va avea posibilitatea de a participa la luarea deciziilor, deci, ele ar ţine cont şi de interesele producătorilor autohtoni.

Pe termen lung însă, situaţia este mai dificilă. Într-o Uniune Vamala sau eventual într-o piaţă unică eurasiatică, competitivitatea unui membru este legată de competitivitatea celorlalţi membri. Deci, există riscul că, dacă competitivitatea Rusiei şi a Kazahstanului nu va creşte, R. Moldova nu va putea progresa nici ea. În acest caz, presiunile economice internaţionale pot aduce consecinţe grave, iar investiţiile străine ar scădea considerabil.

Semnarea acordului cu UE este neutră pe termen scurt. Desigur, din cauza competitivităţii mai slabe, unele companii, îndeosebi cele de stat, pot cunoaşte dificultăţi în concurenţa cu companiile din UE. Totuşi, va fi o oportunitate de a începe un nou lanţ de privatizări. Pe termen lung, competiţia cu produsele şi producătorii din UE va contribui la creştere competitivităţii economiei naţionale. De asemenea, va contribui la preluarea practicilor şi a culturii de afaceri occidentale şi va crea presiuni suplimentare asupra guvernului, pentru elaborarea unui cadru legislativ care ar favoriza mediul de afaceri. Alinierea la reglementările şi standardele UE privind mărfurile şi serviciile, vor acţiona şi ele în sensul creşterii competitivităţii. Totuşi, este necesar de evaluat capacitatea mediului de afaceri mic şi mijlociu de a se adapta la noile reglementări. Vor fi necesare investiţii suplimentare pentru modernizare şi nu este cert dacă toţi agenţii economici vor avea capacitatea de a le găsi.

Subiectul competitivității este unul crucial. Dacă nu se întreprind măsuri de creștere a capacităților instituționale și legale de a oferi mediului de afaceri un cadru care le-ar spori competitivitatea, nici aderarea la UE nu va putea salva economia moldovenească. Totuși, semnarea Acordului de Asociere cu UE este un prim pas spre progres. Guvernele ce vor urma, vor fi nevoite să elaboreze programe de susținere a mediului de afaceri, pentru că, în caz contrar, vor pierde susţinerea foarte repede.

V.S.

NU SUNT COMENTARII

Transmiteti un mesaj

six + five =