Ucraina: impas absolut

    Alegerile prezidenţiale bat la uşa Ucrainei, însă despre alegeri experţii politici vor să discute în ultimul rând. Sunt prea mulţi factori care pot să zădărnicească această iniţiativă democratică, iar unii dintre aceştia pot să devină decisivi. Desfăşurarea alegerilor nu va avea loc în Crimeea anexată de Rusia, iar comisiile electorale din estul ţării funcţionează cu mari dificultăţi. Noul plan rus este foarte simplu şi ţine de legitimitate: oare poate fi vorba despre un preşedinte legitim dacă acesta va fi ales doar în regiunile din vest şi centru? La această întrebare Kievul nu prea ştie ce să răspundă, fiindcă mâinile puterii sunt legate de propria ei neputinţă…

    Impasul în care a intrat situaţia din estul ţării nu este unul clar şi nu este înţeles în Occident. Europenii se întreabă de ce Kievul le permite prea multe unor separatişti proruşi, însă Kievul nu prea ştie ce să facă. De deciziile comandamentului serviciilor securităţii de a trage asupra insurgenţilor din estul ţării nu prea se ţine cont. Militarii şi poliţia din estul Ucrainei sunt antrenaţi într-un joc dublu. Pe de o parte, ei imită procesul de subordonare Kievului. Pe de altă parte, ei ştiu că Rusia este aproape, deci nu trebuie uitate interesele fratelui mai mare. Motivul unui astfel de comportament este dorinţa de a nu mai fi atât de dependenţi de Kiev şi necesitatea uitării unor păcate din trecut (legăturile poliţiei cu criminalitatea). Deci, politica Kievului a intrat în impas.

    Modelul simplificat al situaţiei este următorul: ordinul de a trage asupra insurgenţilor este neglijat. Rezultat: situaţia rămâne în continuare tensionată. Kievul, în mod normal, demite toată conducerea locală a poliţiei şi armatei, iar aceasta ia arma în mână şi se declară luptătoare pentru alipirea la Rusia! Impas tradiţional, impas absolut, în care orice acţiune a autorităţilor este ineficientă din start.

    Acest impas este în interesul Rusiei. Mai mult decât atât, impasul este scopul Rusiei. Locuitorii regiunilor separatiste s-au plictisit de atâta instabilitate, vor linişte, vor normalitate, ceea ce Kievul temporar nu poate garanta, însă poate garanta vecinul rus. În acest mod, mulţi susţinători ai unităţii naţionale ucrainene au trecut de partea separatiştilor. Locuitorii oraşului Lugansk povestesc că dorm pe podea, fiindcă nu ştiu în ce clipă poate să tragă cineva din Kalaşnikov asupra caselor. În unele oraşe din estul Ucrainei au loc războaie adevărate, care din când în când sunt întrerupte de linişte. Operaţiunea antiteroristă continuă, fără mari rezultate, însă o astfel de situaţie nu poate să dureze veşnic.

    În pofida discursurilor bine pudrate, liderii de la Kiev nu prea ştiu ce să facă şi pun prea multe speranţe în alegerile prezidenţiale din 25 mai. Speranţa Kievului este şi speranţa Rusiei, care cel mai probabil că va permite desfăşurarea scrutinului în afară de câteva zone din est. Argumentul legitimității va fi reluat. Şansele Kievului de a ieşi din impas fără preţuri suplimentare devin din ce în ce mai mici.

    M.G.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    one × 5 =