Recensământ în țara lui Ribbentrop-Molotov

    Așchia de pământ românesc de la est de Prut, care se vrea ”Țară” a trecut printr-un recensământ chipurile național, în cadrul căruia s-a încercat cartografierea populației și a locuințelor. Biroul Național de Statistică și-a propus să obțină date despre numărul populației, repartizarea ei teritorială, caracteristicile demografice, etno-culturale, educaționaleși economice, fondul de locuințeși clădiri de locuit, și să evalueze condițiile de trai ale oamenilor. Acest exercițiu urma să cuprindă și cele mai mici localități din țară. Informația din chestionar fiind confidențială, iar la colectarea datelor au fost implicați peste 11 mii de recenzori. Ziarele, Televiziunile și radiourile ”naționale” de la Chișinău, au informat pe larg cetățenii despre desfășurarea recensământului…

    Am evidențiat în mod expres mai sus cuvântul național, pentru ca să-mi creez prilejul de a afirma că sensul cuvântului național din cuvintele de mai sus este acela de țară, de popor al unei țări. Dar tocmai această noțiune, prin prost gânditele întrebări din formularele recensământului, au aruncat cetățenii într-o confuzie politico-filologică totală.

    Explic. Există în formularele menționate o întrebare, aș zice, diabolică. Pentru că fiecare intervievat trebuie să indice, la libera declarație (!), ce naționalitate/etnie are.

    „E clar că mulți își identifică naționalitatea în raport cu denumirea țării. Și o declară alta decât cea care este. E un risc, deoarece când vorbim de recenzori, numai modul în care aceștia vor pune întrebarea poate să influențeze deja răspunsul.

    Dicționarul Explicativ al Limbii Române spune așa:

    • NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.
    • ETNÍE s. f. unitate etnică, determinată în timp și spațiu, cu trăsături de civilizație și cultură (limbă, tradiții etc.) comune. (< fr. ethnie)

    Practic, naționalitatea, ca sinonim al cetățeniei, spune clar că suntem moldoveni. Din punct de vedere al etniei, ca sumă de date precum limba, istoria, tradiții suntem români. Acum, când suntem puși în situația de a alege, ce facem? Ce credeți că o să facă majoritatea cetățenilor Republicii Moldova? Cum poți să pui cele 2 noțiuni în situație de sau când e clar că ar trebui să fie de și.”

    Da… e ca și cum ar trebui să răspundem la întrebarea „unde au femeile părul creț?” Răspunsul fiind ”Africa”, și să vă fie rușine la ce v-ați gândit.

    În 2004, pe vremea guvernării comuniste, în Republica Moldova a mai avut loc un recensământ. Comuniștii au folosit aceeași întrebare ca o formidabilă armă politică, menită să dea o lovitură mortală forțelor unioniste. Le-a reușit. 76% din intervievați s-au declarat moldoveni, numai 2% – români. Vox populi! Ceea ce dovedește că jocul abil cu cuvintele polisemantice poate avea efecte politice năucitoare. Coaliția de la putere, nu au învățat lecția, au lăsat din nou fatala, absurda, irelevanta, ne-europeana întrebare despre etnie și în formularele recensământului 2014 – în loc de a o scoate, prevăzători, lăsând doar întrebarea despre limba maternă! Și deci, s-a început din nou o luptă politică pe viață și pe moarte. Unii rusofoni au chemat cetățenii ca să se declare ruși, chiar dacă sunt găgăuzi, ucraineni, români. Socialiștii moldoveni seară de seară la majoritatea posturilor TV difuzau un spot video prin care îndeamnă populațiaRepublicii Moldova să se declare moldoveni la recensământul din luna mai, iar Dodon ne explică că identitatea moldovenească ne reprezintă ca ”popor” şi stat. Dacă o pierdem, ne vom pierde și pe noi înșine, și statul, și destinul istoric.

    Între timp, de pe teren au venit informații despre multiple încălcări:

    • Recenzori care completau formularele cu creionul (astfel formularele pot fi modificate ulterior);
    • Recenzori care nu aveau formulare destule;
    • Recenzori care convingeau respondenții să se declare moldoveni;
    • Recenzori afiliați politic;
    • Primari care au promovat rudele sau cunoscuții în funcție de recenzori, sau, și mai grav, îi instruiau să falsifice informația din formulare;
    • Recenzori sau chiar șefi de circumscripție care nu cunoșteau limba română;
    • Șefi de circumscripție cu antecedente penale;
    • Minori angajați în calitate de recenzori;

    Să admitem însă că Recensământul 2014 a fost impecabil organizat. Chiar și așa, întrebarea, antinațională, despre naționalitate-etnie a stricat totul. Pentru că guvernul dovedește că nu a avut idei clare în construcția națională și nu a oferit nicio soluție pentru compensarea lipsei de consens a cetățenilor în privința existenței ”țării” lor Republica Moldova. Iar lucrul acesta, după cum ne învață evenimentele din Ucraina, este periculos. Unirea reală, integrarea reală a românimii de pe ambele părți ale Prutului și a tuturor celorlalte seminții care constituie națiunile română are și poate avea loc prin lucruri simple și ne țipătoare: cărți, filme, muzică, poduri, căi ferate, străzi. „Brio Sonores” la „Românii au talent”, Irina Loghin la Chișinău, „Negru de Purcari” la Iași și București etc.

    Morala: Ribbentrop și Molotov pot dormi liniștiți, au urmași vrednici pe plaiurile basarabene…

    P.I.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    18 − six =