Geopolitica lui 9 Mai la Chișinău

    Sărbătorile Pascale au ascuns zgomotul făcut de confruntarea geopolitică care are loc în Republica Moldova, intenția primarului de la Chișinău, de a sărbători Ziua Europei pe 9 Mai în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), devenind cauza unei confruntări deschise între edilul capitalei Dorin Chirtoacă (pe de o parte) şi comuniștii și socialiștii moldoveni (pe de altă parte). Aceştia din urmă sunt susținuți de aşa-numita „coloană a cincea” a FSB-ului rusesc și susţin că autoritățile centrale ale Republicii Moldova nu le pasă de statul moldovean, promovează integrarea europeană în timp ce vând totul oamenilor de afaceri ruşi.

    Ceea ce se întâmplă an de an pe 9 Mai la Chișinău ar trebui să fie analizat obiectiv, fără pasiuni partizane, fără ură și fără prejudecăți istorice, dar cu demnitate și în scopul adevărului nediluat cu „adausuri” ideologice străine. În momentul de faţă, se poate estima că nu există cineva să mai poată face acest lucru în R. Moldova, fiindcă s-a mers prea departe pe linia scindării și antagonizării societății prin diluarea adevărului istoric cu minciuna imperială rusească. Tonul de astăzi din viața publică moldovenească îl dau vocile din politică și presă înrolate pe post de măcelari în abatoarele ideologiei imperiale rusești. Toate posturile TV importante din Rusia, care zilnic difuzează conținut mediatic propagandistic sunt redifuzate în Republica Moldova prin intermediul posturilor TV locale care aparțin liderilor „Pro-Europeni” de la guvernare, „Pervîi Canal Rusia” este retransmis de „PRIME”–ul lui Vlad Plahotniuc, iar „NTV”-ul este retransmis de „TV7” apropiat de Vlad Filat.

    A venit momentul să spunem lucrurilor pe nume: în R. Moldova războiul al doilea mondial nu s-a încheiat, discursul politic și cel jurnalistic amintesc despre reportajele de pe linia întâia a frontului. Războiul se dă între o țară mare, lățită pe două continente, în plin proces de resurecție a orgoliilor imperiale, și o țărișoară mică, strânsă între două maluri de râuri, ambele străine… Este imposibil ca aceste două armate să se împace atâta timp cât în calea împăcării lor stă o istorie răstălmăcită și răsfalsificată. Nu poate avea loc o reconciliere istorică în condițiile în care uneia dintre părți i se propune să accepte o istorie scrisă în altă țară. O rană sângerândă va rămâne o rană sângerândă chiar fiind acoperită cu multe buchete de trandafir albi…

    Cum a ajuns Republica Moldova în aceasta situație? Răspunsul nu este unul ușor. Timp de decenii, în creierii basarabenilor neșcoliți și a musafirilor care au uitat să plece, li s-a implantat ”mândria” de cetățeni ai URSS și a eroului în cel de al II război mondial. Populația de aici a fost supusă ani de zile unui complex de deznaționalizare și rusificare. Apoi, după destrămarea URSS și proclamarea independenței, conducerea comunistă de la Chișinău a început un proces de creare a unei identități artificiale, în totală neconcordanță cu adevărul științific sau bunul simț. Încă de la crearea sa, Republica Moldova s-a aflat astfel într-un „punct Lagrange”, mereu între vest și est, fără a avea un țel clar nici în politica sa internă, nici în cea externă.

    Cu toată loialitatea și toleranța de care pot da dovadă, dar eu m-am simțit profund jignit de prestația războinicului Rogozin din centrul Chișinăului anul trecut… Dar și de restul mancurților cu ”gheorghievskaia lentă” și cu „Spasibo dedu za pobedu…(trad. Mulțumim bunicule pentru victorie)”

    Ce o să fac eu de 9 Mai? – Nimic, o să am din nou o stare de revoltă interioară, că am ajuns ostatic în propria-mi ”ȚARĂ”…

    P.I.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    20 − two =