Cum evoluează votul etnic în R. Moldova?

    Alegerile parlamentare din R. Moldova sunt un puzzle complicat, în care, fiecare piesă, indiferent de mărimea sa, are un rol bine determinat. În ceea ce priveşte bazinul electoral al minorităților etnice, este una dintre aceste piese și are un rol major în ceea ce înseamnă fenomenul „votului etnic”.

    Acesta a fost mult mai vizibil după primul tur al alegerilor locale pentru Primăria Municipiului Chișinău, când cei doi candidați, Dorin Chirtoacă și Igor Dodon, fiecare cu propriul bazin electoral etnic, au trebuiet să se confrunte la limită. Ambii reprezentau partide politice cu profiluri etnice diferite, PCRM-ul cu minoritățile etno-imperiale aciuate în Chișinău de pe vremea sovietică și concentrați în cartiere „comsomoliste” cum ar fi „Botanica” vs. PL-ul cu etnicii români concentrați în suburbii. Diferența rezultatelor era de 1,2% (4424 votanți)! Primarul Chirtoacă câștigase cel de al doilea mandat (cu 50,60%) anume datorită voturilor venite din suburbii, de aici vine și sloganul „Suburbia salvează Primăria!”, și, în același timp, pierduse la nivelul metropolei. Scenariul a evoluat, în schimb, altfel pentru contracandidatul comunist Igor Dodon, care reușise să obțină un scor atât de bun (49,40%) anume datorită mobilizării propriului electorat etnic.

    În acest context, influența electoratului minoritar ar trebui, de acum încolo, luată în calcul și pentru următoarele alegeri parlamentare ce se vor desfășura în noiembrie a. c. Totuși, disciplina electorală a acestui segment de votanți face parte și dintr-un mit ce nu are acoperire în realitate. Motivul este simplu: mulți votanți de etnie minoritară din R. Moldova tind să se mobilizeze doar în cazul unui mesaj negativist din partea partidului față de care au un sentiment de loialitate. Or, principala caracteristică a „votului etnic” este tocmai mobilizarea împotriva unui potențial „pericol” la adresa propriei identități, care poate îmbrăca forma unui candidat, partid, coaliții politice adverse etc.

    Starea de fapt descrisă mai sus se manifestă în mai multe feluri. Dacă ne uităm peste trendul preferințelor electorale ale minoritarilor din republică, vedem că nucleul electoral (hardcore) al PCRM format din minorități se află în scădere (cu excepția segmentului ucrainean rămas loial și amplasat în raioanele din nord-vestul republicii):

    Sursa: Barometrul Opiniei Publice (noiembrie 2010 – aprilie 2014)

    Aici ar putea interveni mai multe variabile: de la inerția manifestată de liderii PCRM față de anexarea Crimeei de către Rusia, până la succesul obținut de Coaliția Pro Europeană în liberalizarea regimului de vize și pregătirea semnării Acordului de Asociere pe 27 iunie. Iar, din punct de vedere statistic, se poate demonstra că la nivel de mobilizare electorală, etnicii ruși sunt campioni. Potrivit BOPrealizat în noiembrie, în preajma summit-ului de la Vilnius, 82,90% din etnicii ruși declarau atunci că „sunt siguri sau absolut siguri că s-ar duce la vot dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru Parlamentul R. Moldova”! – asta ne demonstrează că „revoluția de cafenea” demarată de mașinăria de propagandă a comuniștilor pentru mobilizarea propriului electorat a fost eficientă, și poate funcționa oricând. În legătură cu comportamentul de vot al altor etnii conlocuitoare (găgăuzi, bulgari, romi etc.), acesta este unul mai pragmatic și evoluează în funcție de oferta partidelor aflate pe eșicherul politic de centru-stânga. Etnicii ruși conștientizează faptul că nu pot avea încredere la nesfârșit în „populiștii supraviețuitori” în frunte cu Voronin, orientându-se treptat și spre alte partide. Punctul de separare ține de existența unor perspective diferite privind „fizica” scenei electorale moldovenești la nivel de minorități. În acest cadru, consider că există mai multe scenarii:

    1.Etnicii ruși se vor radicaliza, orientându-se spre partidele cu un mesaj mai etnicist – un scenariu puțin probabil dacă luăm în considerare că și la următoarele alegeri parlamentare doar 4 partide vor depăși pragul electoral.

    2.Etnicii ruși și alte minorități vor prefera partidele care mizează mai mult pe acțiuni – partidele tehnocrate (PLDM și PD). Legitimitatea revendicată de partidele politice tehnocrare se bazează pe capacităţile lor superioare în administrarea problemelor publice. Acestea sunt partide de acţiune (spre deosebire de elitele ideologice ca naţionaliştii), moderne (spre deosebire de cele ale nostalgicilor „comunişti”), responsabile garantând buna funcţionare a afacerilor publice (ca urmare a experienţei acumulate şi a aptitudinilor lor). În acest context, cele două partide moldoveneşti urmează să-şi ajusteze mesajul electoral pentru a fi cât mai atractive pentru rusofoni. Procesul, în acest caz, devine ireversibil. De exemplu, PD-ul se bucură de o susținere din ce în ce mai largă în UTA Găgăuzia, evident în defavoarea PCRM-ului care poate miza acum pe localitățile semi-urbane din nord, Chișinău și raioanele de peste Nistru

    3.Etnicii ruși și ucraineni vor rămâne fideli PCRM-ului pentru a contracara ascensiunea unei noi Alianțe pro-europene (PLDM, PD și PL). Vom vedea, în continuare, alegeri parlamentare însoțite de valuri de proteste anti-sistem la care va participa un tip al electoratului extremist (organizații comsomoliste) cu rolul de a-i mobiliza pe indeciși. Nu este exclus că greșelile Coaliției Pro Europene vor fi, de acum încolo, contabilizate în favoarea comuniștilor. Mă aștept, de asemenea, ca unul dintre partidele ne-comuniste să negocieze susținerea etnicilor ruși și ucraineni, extrăgând beneficii majore. Dar asta ține mai mult de comunicarea politică a fiecărui partid, „dragi oameni ai Moldovei!”.

    T.N.

    NU SUNT COMENTARII

    Transmiteti un mesaj

    13 + 9 =